Credincioșii Parohiei buzoiene Glodeanu Siliștea l-au avut în mijlocul lor, duminică, 4 decembrie 2016, pe Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. La primele ore ale dimineții, ierarhul a fost întâmpinat cu bucurie de numeroși enoriași, printre care s-au aflat și copii îmbrăcați în costume populare. Alături de un sobor de preoți și diaconi, Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în locașul de cult cu hramurile Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Vasile și Sfântul Nicolae din localitate. În continuare, s-a oficiat și o slujbă de pomenire pentru ctitorii, slujitorii și binefăcătorii sfântului locaș, trecuți la cele veșnice. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic misionar Sfântul Roman Melodul al Eparhiei.
Femeia gârbovă din Evanghelia Duminicii a 27-a după Rusalii ne învață că trebuie să avem răbdare în suferință, să ne rugăm lui Dumnezeu cu stăruință și, mai ales, să avem credință, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, în cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii.
„Mântuitorul Iisus Hristos a confirmat credința femeii gârbove, prin aceea că a numit-o «fiică a lui Avraam» (cf. Luca 13, 16). Ori, în tâlcuirea Sfinților Părinți, această sintagmă definește persoana care are o credință asemănătoare celei a patriarhului Avraam, din Vechiul Testament. Atunci când Dumnezeu i-a poruncit acestuia: «Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu» (Facerea 12, 1), Avraam, fără să stea prea mult pe gânduri, și-a părăsit locul natal și a plecat spre un loc necunoscut, spre o țară făgăduită lui de Părintele ceresc, pe care nu o putea vedea cu ochii fizici, dar o percepea cu ochii credinței. «A crezut (Avraam) în Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate», iar «cei ce sunt din credință, aceștia sunt fii ai lui Avraam», spune Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Galateni (cap. 3, versetele 6-7).
Așadar, femeia gârbovă avea credința lui Avraam și, pentru aceasta, Mântuitorul a răsplătit-o, vindecând-o de neputința cu care Satana a legat-o, timp de optsprezece ani. Drept mulțumire, ea L-a preaslăvit pe Dumnezeu. Desigur, nu și-a dat seama că, în fața ei, Se afla Însuși Dumnezeu întrupat, dar, de vreme ce Persoana Care a chemat-o la Sine pentru a o vindeca a săvârșit o astfel de minune, ea și-a îndreptat îndată gândul spre Părintele ceresc, mulțumindu-I că i-a redat sănătatea trupească, prin intermediul Domnului Hristos“, a precizat Arhipăstorul Buzăului și Vrancei.
Totodată, chiriarhul locului a vorbit despre datoria creștinului de a-l ajuta pe aproapele său aflat în primejdie.
„Sfânta noastră Biserică ne învață că avem datoria de a săvârși fapta de milostenie, oricând, inclusiv duminica sau în zilele de sărbătoare. De pildă, dacă, în drum spre biserică, vom întâlni pe un semen al nostru aflat în situația de a-și pierde viața, cum ar trebui să procedăm? Oare ne vom continua drumul, prefăcându-ne că nu-l vedem – cum au făcut preotul și levitul din parabola Samarineanului milostiv (cf. Luca 10, 30-37) – sau ne vom implica, ajutându-l în mod concret? Fără îndoială, orice creștin autentic, receptiv la învățăturile Domnului nostru Iisus Hristos, se va îngriji, mai întâi, de aproapele său, apoi va merge întru ale sale; nu este un păcat să întârzii la biserică, dacă o situație fortuită te-a determinat să faci o faptă bună.
În sânul fiecărei comunități umane, există persoane care nu îndeplinesc pur și simplu o profesie sau o meserie, ci o misiune încredințată lor de Dumnezeu, în baza talantului cu care i-a înzestrat la naștere și pe care ei l-au cultivat, pentru a fi de folos semenilor lor. În această categorie se înscriu, îndeosebi, medicii și preoții. Și unii și alții se află permanent în slujba oamenilor bolnavi trupește sau sufletește, răspunzând chemării acestora, la orice oră din zi și din noapte. Adevăratul păstor duhovnicesc nu va ezita nici o clipă și nu va precupeți nici un efort, când este vorba de a împărtăși pe un creștin aflat în pragul morții, știind cât de necesar este medicamentul nemuririi – adică Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos – celui care părăsește lumea aceasta trecătoare“, a menționat Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian.
Biserica Parohiei Glodeanu Siliștea a fost construită în anul 1854, de Anica Filipescu, soția clucerului Costache Filipescu. În prezent, comunitatea este păstorită de preotul paroh, Vasile Hotin, și de preotul coslujitor, Andrei Dudu.
