În Duminica a 5-a din Postul Mare (a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca), 5 aprilie 2020, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Voievodală „Adormirea Maicii Domnului” din incinta Centrului Eparhial de la Buzău. La finalul slujbei, Ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură despre semnificațiile pericopei evanghelice de la Marcu, capitolul 10, versetele de la 32 la 45, precum și despre viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca.
Referindu-se la dorința de întâietate a celor doi ucenici, Iacov și Ioan, de a sta unul de-a dreapta Mântuitorului Iisus Hristos, iar celălalt de-a stânga, întru slava Lui (Marcu 10, 37), Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a explicat principiul slujirii în Biserică și în societate.
„Cel care vrea să ocupe funcții importante, acela trebuie să fie tuturor slujitor. În această logică se cuvine să înțelegem misiunea pe care o îndeplinesc cei rânduiți cu ascultări înalte în Biserică, dar și în societate. Fie că este vorba de miniștri, de parlamentari, de primari sau de conducători ai unor instituții, aceștia trebuie să-și improprieze modul de gândire al Domnului nostru Iisus Hristos. Cu cât ai o responsabilitate mai mare, cu atât trebuie să cobori în mijlocul oamenilor și să-i slujești efectiv. Cel ce se află în fruntea unei instituții nu mai are timp de odihnă, din pricina gândurilor care trebuie să-l preocupe pentru binele oamenilor. Așadar, principiul slujirii în Biserică se întemeiază pe cuvintele Mântuitorului, adresate ucenicilor Săi, cu prilejul acelei cereri nesăbuite venite din partea a doi dintre ei, Iacov și Ioan. După ce i-a învățat cât de periculoasă este ispita slavei deșarte, le-a argumentat principiul enunțat prin ceea ce El Însuși făcea, și anume că «Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul [viața, n.n.] răscumpărare pentru mulți» (Marcu 10, 45). Într-adevăr, Domnul Hristos, Care Și-a asumat toate ale omului, mai puțin păcatul, a acceptat de bunăvoie moartea pe crucea Golgotei, pentru a șterge zapisul păcatelor întregului neam omenesc cu scumpul Său sânge, pentru a-l împăca pe om cu Dumnezeu și a restaura firea omenească, așezând-o din nou în locul de cinste pe care l-a avut dintru început”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
De asemenea, Chiriarhul locului a evidențiat exemplul desăvârșit de pocăință al Sfintei Maria Egipteanca, „o cuvioasă care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și prima jumătate a secolului al V-lea, fiind descoperită în pustia Iordanului, prin voia lui Dumnezeu, de către un monah pe nume Zosima, de la o mănăstire din Valea Iordanului. Viața ei, scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, în secolul al VII-lea, a fost citită integral la Denia Canonului cel Mare din seara zilei de miercuri a acestei săptămâni, fiind, de altfel, foarte cunoscută dreptcredincioșilor creștini. Reținem că, după 17 ani de rătăcire și viețuire în păcatul desfrânării, prin mila Maicii Domnului, Sfânta Cuvioasă Maria a reușit să se desprindă de vechile ei obiceiuri și să-și închine viața exclusiv lui Dumnezeu, pocăindu-se în aspră asceză și rugăciune neîntreruptă, timp de 47 de ani, până când Dumnezeu a rânduit să-l întâlnească pe fericitul ieromonah Zosima. Acestuia i-a istorisit întreaga ei viață, după care s-a învrednicit să primească pentru ultima oară împărtășirea cu Sfintele și Preacuratele lui Hristos Taine, înainte de a părăsi lumea aceasta, la vârsta de 77 de ani. Se spune că atât de mult îi apreciase Dumnezeu pocăința, încât, atunci când se ruga, harul Preasfântului Duh revărsat asupra ei îi învăluia trupul într-o lumină strălucitoare, motiv pentru care a fost numită și «înger în trup». Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca ne încredințează pe toți, astăzi, că Dumnezeu îl iubește pe păcătosul care dorește să-și îndrepte viața și se pocăiește cu adevărat”, a reliefat Arhipăstorul Buzăului și Vrancei.
În încheiere, Arhiepiscopul Ciprian i-a îndemnat pe credincioși să urmeze pilda de viețuire ascetică a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca și să continue lupta duhovnicească în zilele care au mai rămas până la praznicul Învierii Domnului, având nădejde că Dumnezeu ne va binecuvânta și va picura în sufletele noastre bucurie și lumină.
