Joi, 16 septembrie 2021, Sectorul Cultural-educațional al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, prin Biroul Catehizare, învățământ și activități cu tineretul, a organizat o excursie pe Valea Prahovei pentru 20 de beneficiari, tineri din cadrul Liceului Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive din Buzău și credincioși surzi care participă la slujbele religioase de la paraclisul „Sfântul Meletie” din Buzău, oficiate în limbajul mimico-gestual, însoțiți de ostenitori de la Centrul Eparhial.
Primul popas duhovnicesc pe care l-am făcut a fost la Mănăstirea Ghighiu, unde ne-am închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca”. Aceasta a fost pictată pe lemn de santal și datează din secolul al XVI-lea, fiind dăruită așezământului călugăresc de Episcopul Vasile Samaha de Serghiopolis din Patriarhia Antiohiei și a Întregului Orient, la 25 februarie 1958. Aici, am avut posibilitatea de a ne închina și la un fragment din moaștele Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, pe care cunoscuta mănăstire prahoveană l-a primit de la biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din București.
După ce am gustat din apa izvorului tămăduitor din incinta ansamblului monahal, am pornit spre cel de-al doilea obiectiv al excursiei noastre – Castelul Cantacuzino din Bușteni. Ghidul ne-a transmis că acesta a fost construit în 1911, la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul), fost ministru al României între 1899-1900, 1904-1907. În interiorul castelului, am descoperit o colecție de heraldică, reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriți cu cantacuzinii și o friză de picturi votive cu iluștrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană.
Am ajuns apoi la Mănăstirea Caraiman, care a fost înființată în anul 1998, la inițiativa Preacuviosului Părinte Gherontie Puiu. După ce ne-am închinat în biserica mică a mănăstirii, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, construită în perioada 2000-2001, am luat prânzul.
În continuare, ne-am îndreptat pașii către unul dintre cele mai frumoase castele pe care România le deține, acesta fiind și unic la vremea când s-a construit, Castelul Peleș. Maiestosul monument a fost ridicat în secolul al XIX-lea și a fost folosit drept reședință de vară pentru familia regală. După ce regatul nu a mai existat, după abdicarea regelui Mihai, castelul Peleș a fost confiscat de statul comunist. Mai târziu, după 1990, a fost returnat fostului rege Mihai, deși statul a negociat titlul de proprietate cu fostul monarh. Castelul a redevenit proprietatea statului, iar acum este una dintre cele mai populare locații din România.
Ultimul răgaz duhovnicesc a fost la Mănăstirea Sinaia, ctitorită de marele spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, în anul 1695, și numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimului, „Mănăstirea Buceagul”. Așezământul monahal are, de asemenea, un frumos paraclis, datând din aceeași perioadă – 1695, în care se săvârșesc slujbele zilnice, mai ales în anotimpul rece.
Cei mai mulți dintre cei prezenți ne-au transmis, prin limbajul mimico-gestual, că se află pentru prima dată în aceste locuri, care le-au umplut sufletul de bucurie, mulțumind Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei că le-a oferit posibilitatea de a cunoaște oameni noi, dar și importante vetre de cultură și spiritualitate românească.
Pr. Insp. Dan Necula
Biroul Catehizare, învățământ și activități cu tineretul
