Mănăstirea Poiana Mărului din județul Buzău și-a cinstit marți, 25 aprilie 2023, ctitorul, pe Sfântul Cuvios Vasile. Sărbătoarea a fost marcată de săvârșirea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, împreună cu un sobor de 14 ieromonahi, preoți și diaconi, în biserica mare a așezământului, având hramul „Toți Sfinții”.

La slujbă au participat călugărițele din obștea Mănăstirii Poiana Mărului, în frunte cu maica stareță Gorgonia Oanea, alte starețe și monahii de la diferite mănăstiri din Eparhie, precum și numeroși credincioși.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de pr. conf. univ. dr. Gheorghe Holbea, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, care a vorbit despre viața și opera Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.

„Sfântul Cuvios Vasile este, mai întâi de toate, un tâlcuitor profund al Sfintelor Scripturi în propria sa viață duhovnicească. De asemenea, el este un cercetător al textelor patristice și ne învață că, în cazul în care nu avem duhovnici la îndemână, este bine să ne întărim duhovnicește prin scrierile Sfinților Părinți. De aceea, Sfântul Cuvios Vasile este un premergător al Filocaliei, prin textele pe care le-a tradus sau explicat în Predosloviile sale, dar mai ales prin practica Rugăciunii lui Iisus. Atunci când noi ne nevoim și încercăm să urcăm pe scara duhovnicească, nu ne propunem neapărat vederea luminii dumnezeiești. Părinții filocalici, cărora li se alătură și Sfântul Cuvios Vasile, spun că Dumnezeu ne va mântui chiar dacă nu ajungem la vederea luminii dumnezeiești necreate – așa cum au ajuns ei – și rămânem doar la nivelul practic al rugăciunii. Așadar, această vedere nu este un scop în sine, ci un dar pe care Dumnezeu îl face unora dintre cei care se nevoiesc. Scopul este, mai degrabă, trezvia, prin prezența permanentă a Mântuitorului Iisus Hristos în clipele vieții noastre, prin liturghia aceasta lăuntrică”, a explicat pr. Gheorghe Holbea.

De asemenea, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a adresat un cuvânt celor prezenți, precizând că „Sfântul Vasile de la Poiana Mărului și-a pus amprenta sa duhovnicească în această de Dumnezeu binecuvântată Eparhie a Buzăului și Vrancei. Pentru aceasta, noi trebuie să fim recunoscători Bunului Dumnezeu și să ne arătăm dragostea față de El, inclusiv prin cinstirea sfinților Săi, întru care este minunat (cf. Psalmul 67, 36). Frățiile voastre, în mod deosebit cei care veniți din părțile apropiate acestei mănăstiri, să vă considerați binecuvântați prin faptul că harul Preasfântului Duh s-a revărsat asupra dumneavoastră și prin rugăciunile acestui mare sfânt isihast din țara noastră, care este lauda Ortodoxiei și a Bisericii noastre românești, lauda și mângâierea monahilor și monahiilor. Gândiți-vă câte generații de monahi s-au îmbisericit și s-au rugat neîncetat în acest sfânt lăcaș în care ne aflăm noi astăzi! Este un lăcaș care poartă o taină pe care noi ne străduim să o deslușim, dar chiar dacă nu o deslușim cu mintea, este minunat că o putem simți cu sufletul. În aceasta constă binecuvântarea Părintelui ceresc revărsată asupra frățiilor voastre ori de câte ori veniți aici, fie numai în treacăt, ca să vă rugați în fața sfintelor icoane sau să participați la Sfânta Liturghie, precum a fost cea oferită lui Dumnezeu de către noi astăzi, spre cinstirea Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului”, a subliniat Chiriarhul.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corul Psaltic Misionar „Sfântul Roman Melodul” al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, maica stareță Gorgonia Oanea a fost hirotesită întru stavroforă, apoi a primit din partea Ierarhului locului bastonul, ca semn al puterii de a conduce, fiind așezată în scaunul de onoare rezervat ei. În continuare s-a oficiat slujba Parastasului pentru ctitorii, binefăcătorii și viețuitorii lăcașului monahal, trecuți la cele veșnice.

Situată în nordul județului Buzău, la hotarul cu județul Vrancea, pe teritoriul comunei Bisoca, Mănăstirea Poiana Mărului a fost întemeiată în anul 1730, de către Cuviosul Stareț Vasile, canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 2003.