Praznicul Învierii Domnului sau Paștile este cea mai mare sărbătoare a Bisericii creștine, întrucât aceasta reactualizează, în fiecare an, minunea extraordinară petrecută în urmă cu aproape două milenii, respectiv, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos din morți, care constituie temelia credinței și a viețuirii noastre creștine.
Însă, pentru a ne bucura de Lumina Sfintei Învieri a lui Hristos și de roadele Jertfei Sale răscumpărătoare, avem datoria să ne purtăm și noi crucea vieții, cu responsabilitate și demnitate creștină. Toți cei ce ne-am botezat și purtăm numele de creștin, suntem chemați să-L mărturisim pe Hristos, cu faptele credinței lucrătoare prin iubire (cf. Galateni 5, 6), mai ales, astăzi, când lumea este afectată de atâta tristețe și confuzie, de indiferență și secetă spirituală, de ostilitate și dezbinare, de ură și violență, din pricina păcatelor lăcomiei și corupției, precum și a secularizării crescânde a societății umane.
Astăzi, mai mult ca oricând, se cuvine să ne afirmăm credința străbună, cu toată convingerea și fermitatea, știind că Domnul Hristos Cel răstignit și înviat este Calea, Adevărul și Viața noastră (cf. Ioan 14, 6). Pentru aceasta se impune să fim uniți și solidari, să ne ajutăm unii pe alții, să oferim o rază de lumină și bucurie celor întristați și necăjiți, dar, mai ales, să insuflăm tinerilor și copiilor noștri valorile cele netrecătoare și mântuitoare ale Evangheliei lui Hristos.
Totodată, reflectând la importanța covârșitoare a unității Bisericii lui Hristos – în afara căreia nu există mântuire, după expresia Sfântului Ciprian al Cartaginei – să ne bucurăm de praznicul Învierii Domnului, cu inimă curată și minte trează, priveghind în rugăciune smerită și ascultare de Sfânta Sa Biserică, luând seama ca nu cumva potrivnicul diavol (cf. I Petru 5, 8) să ne răpească bucuria și lumina sfântă a Învierii. Cei ce se lasă stăpâniți de duhul dezbinării, chiar dacă se numesc creștini, nu vor simți, cu adevărat, dulceața marelui praznic al Paștilor, care înseamnă trecere de la întristare la bucurie, de la întuneric la lumină, de la moartea păcatului la învierea sufletului, de la viața pământească trecătoare la viața veșnică.
Mai degrabă, să ne gândim la jertfa miilor de martiri și mărturisitori ai credinței ortodoxe, care au pătimit în închisorile comuniste, pentru vina de a fi fost fideli ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos, martiri pe care Biserica Ortodoxă Română îi comemorează și-i cinstește, în chip deosebit, anul acesta. Să urmăm și noi pilda lor de viețuire creștină și de mărturisire autentică a dreaptei credințe, să fim solidari în făptuirea binelui și să rămânem uniți cu Hristos în Biserica Sa cea una, sfântă, sobornicească și apostolică.
Dacă suntem cu adevărat creștini și credem cu tărie în Învierea Domnului Iisus Hristos – temeiul și pârga învierii tuturor oamenilor din veac adormiți (cf. I Corinteni 15, 20) – atunci vom avea grijă să nu sfâșiem și noi Cămașa Lui cea necusută de mână omenească, prin atitudini și acțiuni nedemne de calitatea de fii ai lui Dumnezeu, după har, deoarece credința în înviere a fost, este și trebuie să rămână, în veci, liantul unității noastre creștine.
Cu aceste gânduri, îmbrățișăm părintește pe dreptcredincioșii creștini din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, cărora le dorim un Paști binecuvântat, alături de cei dragi, și ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, pentru noi și a noastră mântuire, să ne întărească pe toți în credința cea dreaptă, să ne dăruiască înțelepciunea de a păstra unitatea Bisericii și să reverse în sufletele noastre pace, lumină și bucurie sfântă.
H r i s t o s a î n v i a t !
Al vostru de tot binele doritor și către Hristos-Domnul rugător,
† C i p r i a n
A r h i e p i s c o p u l B u z ă u l u i ș i V r a n c e i
