În Duminica a 2-a după Paști, 12 mai 2024, Biserica Ortodoxă l-a cinstit pe Sfântul Apostol Toma. Tot în această zi a fost sărbătorit și Sfântul Ierarh Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului, ocrotitorul paraclisului Mănăstirii buzoiene Rătești. Cu prilejul hramului lăcașului de cult, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, în prezența stareței așezământului monahal, stavrofora Ghelasia Tănase, a celorlalte călugărițe și a numeroși credincioși.
Din soborul slujitorilor au făcut parte: protos. Veniamin Anghel, exarhul mănăstirilor și schiturilor din județul Buzău, pr. Constantin Călin, protopop al Protoieriei Buzău I, protos. Sava Păun, duhovnicul Mănăstirii Rătești, pr. Ionel Catrina, slujitor la aceeași mănăstire, arhid. Daniel Dumitrică, secretar eparhial, și arhid. Laurențiu Manea.
În cuvântul de învățătură, Chiriarhul locului a evocat viața Sfântului Ierarh Epifanie al Ciprului și, de asemenea, a explicat pericopa evanghelică duminicală (Ioan 20, 19-31), vorbind despre îndoiala Sfântului Apostol Toma cu privire la adevărul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
„Dacă Mântuitorul Hristos a fost îngăduitor cu ucenicul Său mai sceptic, Toma, se cuvine să-i acordăm și noi circumstanțe atenuante și să nu-l mai osândim, folosind sintagma nedreaptă ce i s-a atribuit de-a lungul timpului, aceea de «Toma necredinciosul». Sfântul Apostol Toma nu a fost nicidecum un om necredincios, în sensul ateist al cuvântului, însă, în situația delicată de după răstignirea și îngroparea Învățătorului său, vestea despre Învierea lui Hristos i se părea totalmente incredibilă, iar firea sa mai iscoditoare, înclinată spre observație și analiză, l-a determinat să fie mai prudent în a crede o astfel de minune, drept care și-a îngăduit să purceadă la o cercetare minuțioasă. Mântuitorul nu l-a condamnat pentru această abordare, deși I-ar fi plăcut să fie mai încrezător în cuvintele ucenicilor care Îl văzuseră deja; prin urmare, invitându-l cu fermitate să-I identifice rănile cuielor și suliței din mâinile și coasta Sa, care s-au păstrat în Trupul Său transfigurat, l-a îndemnat să nu fie necredincios în ceea ce privește acceptarea Învierii Sale (Ioan 20, 27), iar Părinții Bisericii, comentând cazul particular al ucenicului Toma, au considerat de bun augur atitudinea sa – până la urmă, proprie tuturor oamenilor –, exprimându-și mulțumirea față de acest Apostol al lui Hristos, care s-a îndoit de Înviere și în locul nostru. Încât, știind acum ce s-a întâmplat atunci, în seara zilei a opta de la Învierea Domnului, și cum Mântuitorul Însuși l-a încredințat pe Toma despre realitatea minunii, determinându-l să mărturisească adevărul identității Sale divino-umane prin cuvintele: «Domnul meu și Dumnezeul meu!» (Ioan 20, 28), se cuvine să-i mulțumim și noi Sfântului Apostol Toma, pentru că, datorită lui, Hristos Domnul a confirmat încă o dată adevărul Învierii Sale din morți, vizându-i pe toți scepticii care vor fi apărut de-a lungul timpului, apoi pentru faptul că, în acele circumstanțe, Mântuitorul a adăugat celor nouă fericiri din Predica Sa de pe Munte încă una: «Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!» (Ioan 20, 29), revărsând harul Preasfântului Duh, de-a lungul veacurilor, asupra tuturor celor care, primind propovăduirea Sfinților Apostoli – inclusiv pe cea a Sfântului Toma –, L-au văzut cu ochii credinței și L-au acceptat ca Domn și Dumnezeu al lor, unic și adevărat, Vindecătorul trupurilor și al sufletelor, Izvorul și dătătorul vieții veșnice”, a menționat Părintele Arhiepiscop Ciprian.
După încheierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa a oficiat o slujbă de pomenire pentru Arhiepiscopul Epifanie Norocel, precum și pentru ctitorii și viețuitorii Mănăstirii Rătești, trecuți la cele veșnice.
Corul Psaltic Misionar „Sfântul Roman Melodul” al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei a dat răspunsurile la strană.
