După ce, pe parcursul perioadei stărilor de urgentă și de alertă, Asociația Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei (AFO – ABV) a organizat săptămânal proiectul cultural on-line Clipe de frumusețe, venirea verii a debutat cu un nou proiect, intitulat Seri culturale, cu invitați și tematici diverse. Acesta are drept scop principal creșterea nivelului de conștientizare în rândul tinerilor a nevoii de aprofundare a elementelor definitorii pentru cultura și civilizația românească.
Sâmbătă seara, 4 iulie 2020, în cadrul Școlii de cultură și civilizație românească, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, medicul chirurg Valeriu Gavrilovici și scriitorul Mihai Gheorghiu au deschis aceste seri culturale cu conferința Sfântul Ștefan cel Mare, model al curajului românesc. Gazda evenimentului, doamna Ana Săcrieru, președinta AFO – ABV, a arătat motivele alegerii acestei teme, și anume, pe de o parte, prăznuirea de către creștinii din România, în data de 2 iulie, a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, iar pe de altă parte, necesitatea apelului la curaj și la atitudini înțelepte în fața fricii, ca urmare a stării medicale actuale, Sfântul Ștefan cel Mare fiind un astfel de model.
Medicul chirurg Valeriu Gavrilovici, lector universitar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, care a îndeplinit și funcția de director medical al Spitalului COVID Suceava, a afirmat: „Curajul de a te apropia de un om care suferă de boala aceasta ți-l dă Dumnezeu și conștiința profesională. În orice caz, prin definiție, un medic este dator să îngrijească pe cel bolnav, riscându-și sănătatea sau chiar viața, animat fiind de gândul că, prin jertfa ta, mai mică sau mai mare, te pui de fapt în slujba semenului tău și îți învingi propria frică, propria angoasă. Curajul ți-l poate da în primul rând credința în Dumnezeu. Când faci un bine aproapelui tău, ești într-un fel o întruchipare a bunului samaritean, fără a face din asta un titlu de glorie […]. Noi trebuie să ne apropiem unii de alții măcar în duhul comunității pe care trebuie să avem curajul să o închegăm și să o întărim. Dacă nu căutăm aceasta comunitate, nu vom reuși. Nu trebuie să îngăduim ca ușa bisericii să fie închisă ori să fim despărțiți de slujitorii din biserică”.
Dr. Valeriu Gavrilovici este și președintele Platformei civice „Împreună” Suceava, care numără, în acest județ, 57 de ONG-uri creștine.
Scriitorul Mihai Gheorghiu, directorul general adjunct al Muzeului Țăranului Român și președinte la nivel național al Platformei civice „Împreună”, care numără 506 ONG-uri și 130.000 de membri – persoane fizice, a conferențiat despre nevoia stringent resimțită azi de a recurge la modele de curaj, la care trebuie să ne întoarcem dacă vrem să asigurăm supraviețuirea noastră ca popor și țară: „Există cuvinte pe care le-am putea numi «cuvinte monedă». Au față și revers. Avers și revers. Astfel de cuvinte gemene sunt «simbol» și «diavol». Ele sunt din aceeași origine greacă, fiind construite cu același verb. Simbolul este ceea ce adună, ceea ce unifică, ceea ce construiește, iar cuvântul din care derivă și numirea celui rău este ceea ce desparte, fracturează. Așa că putem vădi cu toții originea a ceea ce ni se întâmplă astăzi. Ceea ce ucide, ceea ce e de la începutul lumii tatăl minciunii îl putem străvedea în ceea ce se întâmplă și creștinătății, și umanității întregi în aceste zile. Boala, moartea, minciuna care se întinde și care înfricoșează și trupuri, și suflete știm opera cui este. Curajul este și el un har. Trebuie să îți dăruiască Dumnezeu această înaltă calitate și înaltă virtute. Nu îl înveți în școală, ci îl înveți în viață, având modele de curaj, fie că sunt modele religioase, precum sfinții, fie modele militare, istorice. Avem cel puțin două modele arhetipale de voievozi: Sfântul Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, oamenii în care seva acestui popor s-a ridicat la o frumusețe, la o temperatură și la o putere cum niciodată nu se va mai repeta. Or cine ne învață să nu ne mai uităm în urmă la aceste modele sigur nu face parte din familia simbolului, ci face parte din familia celui care distruge, rupe, destructurează”.
Președinta AFO – ABV, Ana Săcrieru, a explicat că „nu este o judecată de valoare, ci este un fapt obiectiv lipsa de bărbăție din vremurile de azi. Avem tendința să nu reacționăm cu asumarea, cu responsabilitatea, cu bărbăția cu care reacționau înainte modelele noastre de curaj, printre care este și Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”. Doamna Săcrieru a subliniat rolul mamei în formarea acestor modele de curaj, amintind, în acest sens, alături de mama lui Ștefan cel Mare, și pe mama lui Mihai Viteazul, „care a avut atâta grijă pentru educația acestuia și care atât de mult ținea ca educația lui să fie absolut completă. Iată cum un alt model imens din istoria noastră își are sursa puterii și izvorul acestei nestăviliri în a-ți apăra semenii și pe cei de care dai socoteală în puterea pe care i-a insuflat-o mama”. Președinta AFO a mai menționat: „Nu doar credința în Dumnezeu a fost aceea care i-a dat curaj Sfântului Ștefan să apere ceea ce părea de neapărat, ci și asumarea responsabilității, grija pe care o avea față de ceilalți. Cu siguranță că datele obiective ale realității și luciditatea lui îi dădeau măsura adevărată a catastrofei militare care părea mereu că se prefigurează, dar răspunderea asumată pentru ceea ce el era însărcinat să ducă, să poarte de grijă, alături de credință, care este un mare dar de la Dumnezeu în sufletul omului, îl făcea să treacă peste orice element obiectiv care părea să ducă la dezastru. Și de aceea, cursul istoriei era întors de aceste două forțe: pe de o parte, credința, iar pe de altă parte, bărbăția”.
Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop a mulțumit invitaților și și-a exprimat speranța că noul proiect adresat tinerilor va avea roade, atrăgând atenția că „nu există altă soluție decât să avem noi grijă de copii, știind cât sunt ei de asediați astăzi. Astfel de seri culturale le vor îmbogăți sufletele cu frumusețea acestui neam”. Referitor la perioada grea pe care creștinii au traversat-o în ultimul timp, Înaltpreasfinția Sa a spus: „Comuniunea se trăiește privindu-ne în față unii pe ceilalți, nu stând ascunși în casele noastre. Aceasta a fost pentru mine cea mai mare durere, iar ceea ce trăiesc acum este îngrijorare. Mă tem că ceea ce va veni ne va înstrăina și mai mult unii de alții, iar unele consecințe ale acestui comportament deja se văd. Ar trebui să ne gândim mai mult la frica de Dumnezeu și la frica de moarte, ca ruptură de Dumnezeu. Pentru că esențialul este să nu murim duhovnicește, să nu murim sufletește. Provocările pe care le trăim sunt din ce în ce mai cumplite și se pare că noi nu suntem destul de puternici. De aceea, se cuvine să ne hrănim mintea și sufletul cu modele ale sfinților, precum Ștefan cel Mare”.
