Sâmbătă, 21 mai 2022, la sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și mama sa, Elena ‒ cei întocmai cu Apostolii, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala „Înălțarea Domnului” din municipiul Buzău. Alături de Înaltpreasfinția Sa au slujit părinți consilieri eparhiali, protoierei și profesori de la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul”, preoții și diaconii Catedralei Arhiepiscopale, precum și alți clerici.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Ierarhul a relatat viața și realizările împăratului Constantin cel Mare, trecut în rândul sfinților pentru faptul că lui i se datorează acordarea libertății de manifestare publică a credinței creștine, contribuind decisiv la dezvoltarea Bisericii lui Hristos în secolul al IV-lea și în secolele următoare.

 „După obținerea victoriei de la Pons Milvius, nu departe de Roma, în data de 28 octombrie 312, pe care a pus-o pe seama ajutorului dumnezeiesc primit de Sus prin semnul Sfintei Cruci, împăratul Constantin și-a arătat recunoștința față de Mântuitorul Hristos un an mai târziu, semnând, împreună cu Licinius ‒ suveranul părții de Răsărit a Imperiului Roman ‒, celebrul Edict de la Mediolanum, prin care decreta libertatea creștinilor de pe tot cuprinsul imperiului de a-și manifesta, în mod public, credința în Fiul lui Dumnezeu întrupat, răstignit și înviat pentru mântuirea tuturor oamenilor. Era de așteptat ca el să facă un astfel de gest, de vreme ce Hristos Domnul l-a ales, ca oarecând pe Sfântul Apostol Pavel, printr-o chemare specială, în perspectiva îndeplinirii unei lucrări deosebite, spre slava Sfintei Sale Biserici. Așa se face că, atât în Apus, unde conducea imperiul începând cu anul 306, cât și în Răsărit, după anul 324, când l-a înfrânt definitiv pe Licinius, rămânând singurul împărat al imperiului, Sfântul Constantin cel Mare a adoptat o serie de măsuri favorabile Bisericii creștine: restituirea lăcașurilor de cult confiscate; încredințarea spre folosință gratuită a unor temple păgâne; chemarea din exil a tuturor creștinilor condamnați pentru convingerile lor religioase; numirea în funcțiile publice, de preferință, a creștinilor, pe considerentul că erau oameni cinstiți, harnici, competenți și loiali împăratului; acordarea de ajutoare materiale și sprijin financiar pentru îndeplinirea misiunii sociale a Bisericii; decretarea duminicii ca zi oficială de odihnă în tot cuprinsul Imperiului Roman, începând cu anul 321; abrogarea pedepselor contrare duhului creștin evanghelic, precum răstignirea, zdrobirea picioarelor, arderea cu fierul înroșit în foc, mutilarea trupurilor etc.; interzicerea uciderii pruncilor și pedepsirea adulterului; încurajarea eliberării sclavilor, prin recunoașterea dreptului episcopilor creștini de a-i proclama liberi, în biserică; impulsionarea activităților umanitare, în sprijinul săracilor, văduvelor și orfanilor, prin acordarea de ajutoare materiale și construirea de așezăminte sociale etc. Însă cele mai mari realizări ale sale au fost, fără îndoială, organizarea Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325), care a condamnat erezia ariană și a formulat primele șapte articole ale Simbolului de credință, respectiv întemeierea noii capitale imperiale, cetatea creștină, prin excelență, Constantinopolul, sfințită cu mare fast la data de 11 mai 330”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian.

Totodată, Arhipăstorul locului a evidențiat rolul important pe care mama împăratului Constantin l-a avut în istoria creștinismului.

„Cât despre Sfânta Împărăteasă Elena, dacă fiul ei a avut parte de vederea pe cer a chipului Crucii lui Hristos, ea s-a învrednicit s-o atingă cu buzele pe cea materială, adică crucea de lemn pe care a fost răstignit Mântuitorul, descoperită în urma unor ample săpături arheologice efectuate la Ierusalim, în anul 326. Un fragment consistent din lemnul Cinstitei Cruci a fost adus de împărăteasa Elena la Constantinopol, din care, ulterior, s-a împărțit și altor lăcașuri de cult din toată lumea creștină. Câțiva ani mai târziu, împăratul Constantin cel Mare a construit deasupra Sfântului Mormânt Biserica Învierii, sfințită cu mult fast în anul 336, în interiorul căreia Episcopul Macarie al Ierusalimului a înălțat pe amvon Cinstita Cruce a Mântuitorului, iar de atunci avem în calendar praznicul împărătesc numit Înălțarea Sfintei Cruci, în data de 14 septembrie. Sfânta împărăteasă Elena a trecut la cele veșnice în anul 327, la Roma, în timp ce fiul ei, Constantin, a fost chemat la Domnul zece ani mai târziu, în Duminica Rusaliilor, 22 mai 337, fiind înmormântat în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa”, a afirmat Chiriarhul.

În cadrul Sfintei Liturghii, a avut loc hirotonia în treapta de preot a tânărului diacon Marian Dragu, pe seama Parohiei Salcia Nouă, Protoieria Focșani II.

La final, s-a oficiat slujba Parastasului pentru părintele arhidiacon Mihalache Tudor, fost profesor de muzică la Seminarul Teologic din Buzău și director al acestei instituții, cu prilejul împlinirii a 40 de zile de la mutarea sa la Domnul.

Evocând personalitatea celui ce a plecat de curând dintre noi, Arhiepiscopul Ciprian a precizat că „părintele Mihalache Tudor și-a închinat întreaga viață lui Dumnezeu și Sfintei Sale Biserici, fiind dascăl și părinte al multor generați de absolvenți ai Seminarului Teologic «Chesarie Episcopul» din Buzău. Înainte de praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, vineri dimineață, și-a dat obștescul sfârșit, după o viață trăită cu intensitate și dedicată totalmente lui Dumnezeu, atât la catedră, ca profesor de muzică bisericească, cât și la altar, în calitate de diacon și dirijor al coralei Catedralei Voievodale. Dumnezeu să îl odihnească cu drepții și să îi facă parte de un colțișor de Rai!”, a încheiat Ierarhul.

Răspunsurile din timpul slujbelor au fost oferite de Corala Ortodoxă Mixtă „Neagu Ionescu” a Catedralei Arhiepiscopale „Înălțarea Domnului” și de Corul Psaltic Misionar „Roman Melodul” al Eparhiei Buzăului și Vrancei.