Credincioșii Parohiei Homocea I, județul Vrancea, au participat, duminică, 18 februarie 2018, la Sfânta Liturghie arhierească. Slujba a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, în biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din localitate. După încheierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa a binecuvântat casa praznicală din vecinătatea lăcașului de cult. Corul Psaltic Misionar „Sfântul Roman Melodul” al Eparhiei a oferit răspunsurile la strană.

În soborul preoților și diaconilor slujitori s-au aflat: Pr. Vasile Dabija – protoiereu al Protopopiatului Panciu, Pr. Mihai Grădinaru – secretar în cadrul aceluiași protopopiat, Protos. Isidor Iacob – Mănăstirea Sihastru, Pr. Gheorghe Mușat – Parohia Homocea I, și Pr. Gheorghe Miron – Parohia Homocea II.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, care a explicat fragmentul din Predica de pe Munte a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, rânduit a se citi în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (cf. Matei 6, 14-21).

„Înainte de a începe Sfântul și Marele Post al Paștilor, care presupune, pe lângă postire, mai multă rugăciune și săvârșirea faptelor bune, Mântuitorul Hristos, prin porunca iertării, ne îndeamnă să reflectăm la viața noastră și la ceea ce am făcut până în momentul de față, să avem curajul să ne adresăm semenilor noștri pe care i-am supărat și să găsim în adâncul sufletului puterea de a cere iertare. Cea mai mare bucurie pe care o poate simți omul este atunci când are curajul de a spune cu sinceritate: «Iartă-mă, te rog!». Acum, când pornim cu toții în călătoria duhovnicească spre întâlnirea cu Hristos Cel răstignit și înviat, este bine să fim împăcați în sufletul nostru”, a îndemnat ierarhul, în ziua lăsatului secului pentru Postul Sfintelor Paști.

În semn de apreciere pentru activitatea sa pastoral-misionară și administrativ-gospodărească, părintele Gheorghe Mușat a primit rangul onorific de iconom stavrofor.

Lăcașul de rugăciune al Parohiei Homocea I a fost ridicat în perioada 1903-1915, pe locul altei biserici de lemn, la inițiativa preotului Frunză Stratulat. În urma cutremurelor din anii 1940 și 1977, sfântul lăcaș a suferit grave avarii, necesitând reparații capitale. Prin strădania actualului paroh, s-au realizat lucrări de consolidare a zidurilor bisericii și de înlocuire a acoperișului. Totodată, au fost construite o nouă clopotniță și o casă de prăznuire.