Praznicul Pogorârii Sfântului Duh sau al Rusaliilor a adunat câteva sute de credincioși la Catedrala Arhiepiscopală „Înălțarea Domnului” din municipiul Buzău. În această zi de mare sărbătoare, Sfânta Liturghie și Vecernia specială, numită „a plecării genunchilor”, au fost săvârșite de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre momentul istoric al pogorârii Sfântului Duh peste Apostoli.
„În urmă cu 10 zile, la praznicul Înălțării Domnului, vă reaminteam textele evanghelice ce anunțau semnificația sărbătorii de astăzi, Pogorârea Sfântului Duh. Primul face parte din cuvântarea de despărțire rostită de Mântuitorul Iisus Hristos în seara zilei de Joi, îndată după Cina cea de Taină, înainte de Sfintele Sale Pătimiri, când, dorind să le aline anticipat tristețea și suferințele sufletești pe care aveau să le experimenteze începând chiar cu acea noapte, le-a promis ucenicilor Săi că nu-i va lăsa singuri și că va ruga pe Tatăl să le trimită alt Mângâietor (cf. Ioan 14, 16), adică pe Însuși Duhul Sfânt sau Duhul Adevărului, Care din Tatăl purcede (cf. Ioan 15, 26); «Acela vă va învăța toate – a zis Domnul – și vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu» (Ioan 14, 26). Iar după Înviere, cu puțin timp înainte de înălțarea Sa la ceruri, întărind din nou făgăduința Tatălui cu privire la trimiterea Sfântului Duh, i-a îndemnat pe cei unsprezece Apostoli, zicând: «voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus» (Luca 24, 49). Ei bine, momentul împlinirii făgăduinței Sale și, implicit, a Tatălui ceresc a sosit în ziua Cincizecimii, sărbătoarea iudaică ce le amintea evreilor de Cele zece porunci dumnezeiești (Decalogul sau Legea), primite de proorocul Moise pe Muntele Sinai, pentru cinstirea căreia sosise la Ierusalim mulțime de pelerini din toate provinciile imperiului roman. Se împlineau însă și 50 de zile de la Învierea Mântuitorului, respectiv 10 zile de la înălțarea Sa la ceruri, când, deodată, în acea zi binecuvântată de duminică, pe la ceasul al treilea, «din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ucenicii împreună» (Fapte 2, 2). Atunci s-a petrecut minunea extraordinară a arătării Sfântului Duh, Care S-a pogorât peste Sfinții Apostoli în chip de limbi ca de foc, ce au șezut pe fiecare dintre ei, iar efectele imediate ale acestei minuni au fost iluminarea minții și vorbirea în limbi străine, prin intermediul cărora Apostolii au propovăduit celor prezenți tainele Împărăției lui Dumnezeu. Acesta a fost, totodată, momentul sfânt al botezului lor cu Duhul Sfânt, după făgăduința Mântuitorului (cf. Fapte 2, 5), când au devenit mădulare vii ale Trupului înviat al lui Hristos, adică nucleul Bisericii creștine, întemeiată în chip văzut la Ierusalim, prin botezarea celor ca la trei mii de suflete, în urma predicii înflăcărate a Sfântului Apostol Petru. De aici rezultă și importanța teologică a praznicului de astăzi, care, pe de o parte, ne amintește de actul de naștere al Bisericii, în înțelesul ei de comunitate de credincioși uniți prin aceeași credință în Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, răstignit, înviat și înălțat la ceruri, iar, pe de altă parte, Cincizecimea ne responsabilizează pe toți cei ce am primit harul înfierii de către Dumnezeu-Tatăl, prin Taina Sfântului Botez «din apă și din Duh» (Ioan 3, 5), în numele Preasfintei Treimi, când «ne-am îmbrăcat întru Hristos», devenind frații Săi mai mici”, a afirmat Chiriarhul Buzăului și Vrancei.
Totodată, Ierarhul a explicat că praznicul Cincizecimii mai este numit „«sărbătoarea Rusaliilor», întrucât s-a suprapus peste o sărbătoare a florilor, numită în latinește «Rosalia» (sărbătoarea trandafirilor), precum și «Duminica mare», atât pentru semnificația ei teologică – Pogorârea Sfântului Duh fiind punctul final al lucrării de mântuire a oamenilor din robia păcatului și a morții, îndeplinită de Mântuitorul Iisus Hristos –, cât și pentru bogăția liturgică a praznicului, dat fiind faptul că, îndată după Sfânta Liturghie, se săvârșește slujba Vecerniei speciale, pentru sfințirea frunzelor de nuc sau a ramurilor de tei, ce simbolizează limbile ca de foc ale Cincizecimii și care se împart credincioșilor spre binecuvântare. De aceea, este important ca, la această sărbătoare a noastră, a celor care constituim Biserica văzută a lui Hristos, cler și popor, să ne reînnoim făgăduințele făcute la Botez prin mărturisirea credinței creștine apostolice și să facem lucrător harul Sfântului Duh primit atunci, curățindu-ne mintea și sufletul de cugete viclene și lucrând virtuțile creștine, pentru a ne învrednici să ne îmbrăcăm și noi, în fiecare duminică și sărbătoare, cu putere de sus”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.
În continuarea Sfintei Liturghii, Părintele Arhiepiscop Ciprian a oficiat Vecernia de luni, după Rusalii, numită „Vecernia plecării genunchilor”, în cadrul căreia s-au citit șapte rugăciuni speciale și au fost binecuvântate frunzele de nuc, simbolizând limbile ca de foc ale Duhului Sfânt, pogorâte peste Sfinții Apostoli. Corul Psaltic Misionar „Sfântul Roman Melodul” al Eparhiei Buzăului și Vrancei a oferit răspunsurile la strană.
