În ziua praznicului Schimbării la Față a Domnului, marți, 6 august 2019, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian s-a rugat împreună cu obștea Mănăstirii Tarnița din județul Vrancea. Maicile de la acest așezământ monahal și credincioșii din împrejurimi au participat la Sfânta Liturghie oficiată de Chiriarhul Buzăului și Vrancei în biserica mănăstirii, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Din soborul slujitor au făcut parte: Arhim. Teoctist Basarab – exarhul mănăstirilor din Eparhie, Protos. Ștefan Cirea – duhovnicul Mănăstirii Tarnița, Pr. Petrică-Gabriel Roșu și Pr. Marian Gegea – consilieri eparhiali, precum și Pr. Georgel Chiriac – Parohia Muncei. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Psaltic Misionar „Sfântul Roman Melodul” al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei.
În cuvântul de învățătură, Ierarhul locului a vorbit despre semnificațiile sărbătorii din 6 august, când Mântuitorul Iisus Hristos S-a schimbat la Față pe Muntele Taborului, în prezența a trei dintre ucenicii Săi, Petru, Iacob și Ioan.
„Lumina care a început să țâșnească afară din trupul transfigurat al lui Hristos era acea energie divină necreată ce izvorăște din ființa dumnezeiască, pentru că Mântuitorul nu era doar om, ci și Dumnezeu. Atâta vreme cât a trăit pe pământ, El Și-a ascuns strălucirea luminii Sale dumnezeiești, slava dumnezeiască, pentru că oamenii nu o puteau înțelege și n-ar fi putut-o suporta. Numai pe trei dintre Apostoli i-a făcut părtași, pentru câteva clipe, la o astfel de experiență, de a vedea cu ochii slava lui Dumnezeu. Iată că, pe ceilalți nouă, Hristos Domnul nu i-a considerat suficient de pregătiți pentru a pregusta această bucurie pe care ți-o dă vederea slavei dumnezeiești”, a afirmat Arhiepiscopul Ciprian.
Situată pe Măgura Odobeștilor, într-un cadru geografic de o frumusețe aparte, pe teritoriul comunei vrâncene Bolotești, Mănăstirea Tarnița a fost ctitorită în prima jumătate a secolului al XVII-lea, de către ieromonahul Partenie. La acest așezământ călugăresc se poate ajunge pe următorul traseu: Focșani – Bolotești, după care se merge pe un drum forestier, printr-o deasă pădure de stejar și fag, până la mănăstire.
