Periplu duhovnicesc și cultural în nordul Moldovei pentru 18 tineri buzoieni și vrânceni

În perioada 4-7 iulie 2022, Sectorul Cultural-educațional al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei a organizat o tabără în nordul Moldovei pentru 18 elevi de la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău, precum și de la alte licee buzoiene și vrâncene, care s-au remarcat prin rezultatele foarte bune la învățătură, dar și prin obținerea de premii la Olimpiada Națională de Religie ortodoxă și la Concursul Național interdisciplinar „Cultură și spiritualitate românească”. Tinerii au fost însoțiți de pr. Dan Necula, inspector eparhial la Biroul Catehizare, învățământ și activității cu tineretul, și de dna Nicoleta Vlad, profesoară de Religie la Școala Gimnazială „Ion Creangă” din municipiul Buzău.

În zorii zilei de luni, 4 iulie, grupul s-a reunit la Buzău, Râmnicu Sărat și Focșani și a pornit spre Țara de sus a Moldovei, o regiune plină de poveste și spiritualitate a neamului nostru românesc. Prima oprire a fost la Mănăstirea Văratec, care are cea mai numeroasă obște de monahii din România, un loc încărcat de liniște, pace, tradiție și rugăciune. Denumirea mănăstirii și a depresiunii în care se află vine, probabil, de la clima blândă a zonei, iar comunitatea monahală a fost întemeiată aici la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de monahia Olimpiada, duhovnicul Iosif, împreună cu alte monahii, având binecuvântarea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț și a mitropolitului Gavriil Calimachi. După închinarea în biserica principală a mănăstirii, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, elevii au vizitat și muzeul așezământului, care adăpostește o impresionantă colecție de artă veche bisericească, dispunând de broderii, acoperăminte și veșminte realizate în trecut, în cea mai mare parte chiar la atelierele mănăstirii, încă din perioada interbelică.

Pentru că Moldova, în mod deosebit plaiurile nemțene și sucevene, prezintă o bogată salbă de așezăminte monahale, periplul tinerilor noștri a continuat cu vizitarea Mănăstirii Agapia – sau Agapia Nouă, din Vale, pentru a se diferenția de așezământul inițial, mai la deal –, care și-a început existența, ca schit de călugări, în secolul al XVII-lea, prin ctitorirea bisericii actuale, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, de către hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, lăcașul de cult fiind târnosit de mitropolitul Varlaam, în anul 1646. Odată cu începutul secolului al XIX-lea, printr-o decizie a mitropolitului Veniamin Costachi, Agapia a devenit mănăstire de maici, înființându-se aici și o școală pentru călugărițe, unde să învețe psaltichie, limba greacă, precum și meșteșugurile broderiei și țesătoriei. În biserica mănăstirii nu poate fi ignorată și nerecunoscută pictura murală a marelui pictor Nicolae Grigorescu, dăinuind până astăzi, după o minuțioasă muncă de restaurare din perioada anilor 2000.

Au urmat mănăstirile Secu și Sihăstria, ceva mai ascunse în Munții Neamțului, vetre seculare ale isihasmului. În secolul al XVI-lea, ieroschimonahul Zosima a întemeiat Schitul Secu, iar în secolul al XVII-lea, episcopul Ghedeon de la Huși a înființat, în „poiana lui Atanasie”, cea mai cunoscută „Sihăstrie” a României, în special datorită șirului de părinți, având chiar vocația sfințeniei, care au viețuit aici, cel puțin în secolul trecut: cuvioșii Ioanichie Moroi, Paisie Olaru, Cleopa Ilie și Ioanichie Bălan. Nu putea fi omisă „maica” lor, Mănăstirea Neamț, cea mai veche așezare monahală din Moldova, ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, de care este legat și numele Sfântului Paisie Velicicovski, stareț al mănăstirii între anii 1779-1794, unul dintre înnoitorii monahismului românesc din veacul al XVIII-lea.

Sub straja Cetății Neamțului și pe malurile Ozanei, „cea frumos curgătoare”, au mai fost vizitate obiectivele: Rezervația de zimbri și de faună carpatină „Dragoș Vodă” și Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești, locul de naștere al epopeii copilăriei românești, care va fascina pe oricine o va citi, parcă auzindu-l pe povestitorul nostalgic după vremurile, locurile și oamenii din acele pagini magnifice. Cu aceste sentimente, drumul i-a adus, seara, la destinația taberei, o pensiune rustică din orașul Gura Humorului, județul Suceava.

A doua zi, 5 iulie, s-a purces către Mănăstirea Putna, prima și cea mai însemnată ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan al Moldovei, locul său de odihnă, la doar câteva zile de la cinstirea zilei sale de naștere în Împărăția cerurilor. Mănăstirea străjuiește, de peste cinci secole, ținutul de basm și legende al Bucovinei, din anul 1469, de când a fost sfințită. După închinarea în biserica mare, zidită în cinstea Adormirii Maicii Domnului, precum și la mormântul ctitorului, a fost vizitat și amplul muzeu, cu obiecte istorice datând chiar din vremea domnitorului. În apropierea mănăstirii a fost vizitată și chilia Sfântului Daniil Sihastrul, duhovnicul și bunul sfătuitor al marelui voievod Ștefan cel Mare.

Pleiada mănăstirilor bucovinene a fost completată cu Sucevița, ctitoria Movileștilor, din secolul al XVI-lea, cunoscută pentru pictura exterioară ce include Scara Sfântului Ioan Sinaitul, dar și cu Moldovița lui Petru Rareș, care a construit aici, în 1532, o nouă biserică – după ce prima biserică de piatră, zidită sub domnia lui Alexandru cel Bun, s-a prăbușit din cauza unor alunecări de teren –, păstrând și dezvoltând, în același timp, stilul arhitectural moldovenesc, consacrat de ctitoriile tatălui său, Ștefan cel Mare.

Următorul obiectiv al celei de-a doua zi a fost unul în care tradiția se împletește cu modernitatea și cu originalitatea: Muzeul Oului din localitatea Vama. Aici sunt reunite peste 6.000 de ouă, decorate sau realizate din cele mai inedite materiale sau tehnici, atât din Bucovina – recunoscută pentru ouăle încondeiate –, cât și din restul lumii, inclusiv ouă de păsări sau reptile exotice pentru noi: emu, flamingo, crocodil, gecko, struț etc.

Când ne gândim mai ales la pictura exterioară, tinerii pelerini nu ar fi putut să nu își clătească privirea în fondul „albastrului de Voroneț”. Mănăstirea, care face parte din patrimoniul mondial UNESCO, este, de fapt, „perla” ctitoriilor domnului Ștefan. Aici poate fi admirată, tot la exterior, scena „Judecății de apoi”, adaptată la realitățile acelor vremuri tumultuoase.

În ziua a treia, 6 iulie, excursioniștii s-au îndreptat către Cetatea de Scaun a Sucevei, dar întâi au trecut pe la Biserica „Sfânta Cruce” din Pătrăuți, una dintre cele mai vechi ctitorii ale Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și singura păstrată în forma ei originală, cea din anul 1487. A urmat Mănăstirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca, o bijuterie arhitecturală de început de secol XVII, cu proporții nemaiîntâlnite altundeva și cu motive sculpturale de o diversitate uimitoare. Elevii buzoieni și vrânceni s-au abătut și pe meleagurile botoșănene, pentru a vizita locul nașterii marelui poet Mihai Eminescu, în vechiul Ipotești, precum și bisericuța familiei Eminovici din sat. Ajungând, în sfârșit, la Suceava, au fost vizitate atât Cetatea de Scaun, cât și Muzeul Național al Bucovinei, iar elevii au realizat cât de importantă a fost Suceava pentru trecutul Moldovei, ca reședință domnească și mitropolitană, până în secolul al XVII-lea.

Ultima zi a taberei a inclus și vizitarea celei mai apropiate mănăstiri, Humorul, ctitoria logofătului Toader, slujitor al lui Ștefan cel Mare, ridicată în vremea lui Petru Rareș, unde tinerii au avut răgazul să participe la Sfânta Liturghie. A fost vizitată apoi Casa memorială „Ciprian Porumbescu” din vechea localitate suceveană Stupca, ce acum poartă numele marelui compozitor român, care a trăit între anii 1853-1883. Ultima oprire a fost la un alt sfânt lăcaș, mai recent, Mănăstirea Cămârzani, în apropierea orașului Fălticeni, redeschisă în anul 1992 de episcopul-vicar Gherasim Putneanul, care a fost legat și de istoria recentă a Eparhiei Buzăului și Vrancei, fiind arhiereu-vicar, cu titulatura „Vrânceanul”, între anii 1985-1992. Dacă inițial, în secolul a XIX-lea, a fost o biserică de parohie, construită de un boier local, Cămârzani a devenit ulterior schit de călugări, dar a sfârșit prin a fi desființat de comuniști în 1959. Astăzi este o mănăstiri de maici, recunoscută în special pentru frumusețea cântărilor bisericești înregistrate aici.

În urma acestui vast periplu în Moldova, participanții și-a exprimat impresiile și au ținut să transmită mesaje de mulțumire organizatorilor pentru eforturile depuse în vederea unei bune desfășurări a taberei:

„Și cu acest prilej, Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei a dovedit cât de important este să investești în modelarea și creșterea spirituală a tinerelor vlăstare ale Bisericii. Patru zile în care am poposit la vechi vetre de cultură românească, în care am fost martorii celor mai tainice gânduri, simțiri și zbuciumuri ale sfinților, voievozilor, dar și ale poeților și rapsozilor români. O experiență de neuitat care se adaugă celorlalte dinaintea ei și care va curge ușor și tainic în clepsidra sufletului meu!” – prof. Nicoleta Vlad, Școala Gimnazială „Ion Creangă” din Buzău.

„Aceasta tabără a fost o experiență nouă pentru mine, care m-a ajutat să cunosc oameni extraordinari. Frumusețea locurilor vizitate m-a impresionat foarte mult. M-am umplut de stare pozitivă și am simțit că sunt mai aproape de Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit ocazia de a trăi astfel de momente de nedescris. Au fost 4 zile care au trecut prea repede… Dar eu sper să ne reîntâlnim cât mai curând” – Iustina Sărăcuțu, clasa a XI-a, Liceul Teoretic „Ioan Slavici” din Panciu.

„Prin această experiență am înțeles, încă o dată, adevăratul sens al credinței și al conexiunii cu Dumnezeu. Aceasta nu se bazează pe o sumedenie de informații, reguli și cunoștințe, însemnate atent în toate cărțile cu temă religioasă redactate până în prezent. Credința pentru mine este o minune, o minune pe care am simțit-o în momentele în care am vizitat mănăstirile fabuloase din nordul Moldovei și în discuțiile purtate cu grupul. Am simțit căldură, liniște și libertate în suflet. Am aflat din nou ce înseamnă să te simți cu adevărat bine și mai aproape de Dumnezeu” – Daria-Elena Agherghinei, clasa a X-a, Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani.

„Am avut minunatul prilej de a face parte dintr-o comunitate, împreună cu persoane ce îmi împărtășesc părerile și convingerile despre lume și cu care mă pot înțelege. Pe lângă acestea, circuitul deosebit, prin multiplele mănăstiri, monumentele culturale ale conducătorilor de neam și muzeele ce au prezentat urmele semnificative lăsate de marii artiști ai țării, a avut un impact major asupra propriei mele minți doritoare de cunoaștere a lui Dumnezeu și a lumii” – Augustin-Mihai Dinu, clasa a XI-a, Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău.

„Tabăra din nordul Moldovei a reprezentat pentru mine o experiență unică și minunată, o hrană pentru suflet. Pe parcursul celor patru zile, cu ajutorul lui Dumnezeu, am avut ocazia sa vizităm splendidele plaiuri moldovenești, descoperind un univers spiritual și istoric grandios. Totodată, prin intermediul acestei experiențe, mi s-a demonstrat încă o dată faptul că țara noastră are un patrimoniu natural și cultural extrem de valoros, care ar trebui promovat cu mai multă ambiție și implicare, atât la nivel național, cât și la nivel internațional, astfel încât mulți turiști din această lume să aibă ocazia ca măcar o dată în viață să descopere în detaliu aceste comori românești. Amintirile adunate în cadrul acestei tabere vor fi gravate în sufletul și mintea mea. Am petrecut patru zile alături de niște persoane extraordinare” – Mihai-Dragoș Caloean, clasa a XII-a, Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Buzău.

Insp. Ionuț-Romeo Sandu

Biroul Cultură și Patrimoniu bisericesc