Din dorința de a ajunge în locurile unde Însuși Mântuitorul Iisus Hristos a pășit acum 2000 de ani, câțiva preoți înfrățiți din Protoieria Pătârlagele ne-am manifestat intenția de a organiza un pelerinaj în Israel, mobilizându-ne, împreună cu câțiva dintre credincioșii noștri, spre a atinge acest țel. Deși la început părea greu de realizat, într-un timp destul de scurt, am strâns numărul necesar de pelerini. Preoții participanți au fost următorii: pr. Muguraș Băjan (Parohia „Sf. Cuv. Parascheva” din Nehoiu); pr. Marius Constantin (Parohia Ojasca); pr. Justin Dobrin  (Parohia Pătârlagele I); pr. Alexandru-Răzvan Guță (Parohia Pârscovul de Sus); pr. George-Daniel Popa (Parohia Poienile); pr. Mugurel-Claudiu Rotăreci (Parohia Unguriu); pr. Ciprian Silivestru-Dinu (Parohia Siriu); pr. Adrian Spătaru (Parohia Corbu); preoții pensionari Ion Dobrin și Enache Necula.

În ziua de 6 iunie 2023, cu toții am plecat spre aeroport, fiind însoțiți de către dl Valentin Banu, directorul Centrului de Pelerinaje „Sfinții Împărați Constantin și Elena” al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, ghidul nostru, care ne-a transmis încă de la început binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian. Fiecare pelerin a primit câte o carte de rugăciuni, care ne-a fost de folos pentru a rosti în fiecare dimineață rugăciunile pentru călătorie, simțindu-ne într-adevăr într-un periplu duhovnicesc cu totul aparte.

Aterizarea în Țara Sfântă a avut un impact vizual deosebit pentru noi, deoarece relieful deșertic, vegetația și arhitectura clădirilor ne-au introdus în specificul spațiului pe care ni-l imaginam în toate relatările biblice. Ghidajul a fost preluat de către dl Amir, un evreu vorbitor de limba română, iar dl Valentin Banu a continuat să coordoneze grupul în mod discret, atent la buna desfășurare a tuturor activităților.

Prima oprire a fost în localitatea Lida, la biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Toți ne așteptam la ceva impunător, monumental, care să marcheze renumele sfântului, însă am primit o lecție, deoarece Sfântul Gheorghe ne-a așteptat în smerenie, simplitate, provocând o primă vibrație duhovnicească. Am coborât în subsolul sanctuarului, unde se află mormântul sfântului la care românii au avut dintotdeauna o mare evlavie. Mica încăpere din piatră a vibrat de cântarea noastră închinată celui care a stat în lanțuri și a fost omorât pentru adevărata credință. Am ajuns apoi la porțile cetății Ierusalimului, care ne-au introdus într-o atmosferă aparte, în care credința s-a împletit cu emoția, conștientizând că pășim pe un pământ sfânt, în care se simte permanent prezența Mântuitorului alături de noi.

În cea de-a doua zi, în Cetatea Sfântă, impactul emoțional a fost copleșitor, pentru că am ajuns să parcurgem pe jos Via Dolorosa (Drumul Crucii), cu cele 14 „stații” în care Domnul S-a oprit până la Golgota. Am plâns și ne-am rugat, am admirat măiestria celor care au construit bisericile monumentale din punctele-cheie unde Domnul a fost chinuit și batjocorit. Când am ajuns la Sfântul Mormânt, totul a fost cutremurător și de neexprimat în cuvinte. Toți aveam lacrimi în ochi; tremuram și nu știam ce rugăciuni să rostim mai întâi, dorind să cuprindem cât mai multe cereri către Domnul. Preoții se rugau pentru cei dragi ai lor și pentru credincioșii care și-au dorit să fie pomeniți aici, locul unde, în fiecare an, Mântuitorul – „Lumina lumii” (Ioan 8, 12) – demonstrează tuturor că este Adevăratul Dumnezeu, pogorând Sfânta Lumină a Învierii.

Personal, consider că Domnul a făcut aici, la Sfântul Mormânt, o minune cu noi, preoții buzoieni. După o oră – poate chiar mai mult de stat la rând –, am fost chemați și am intrat chiar împreună, întreg grupul, în Sfântul Mormânt. Momentele petrecute în interior nu pot fi descrise în cuvinte. Harul Domnului a trezit în noi cele mai nobile și smerite sentimente față de îndemnul Mântuitorului: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura” (Marcu 16, 15). Aici, în Sfântul Mormânt, am simțit cât de mici suntem înaintea lui Dumnezeu. Îngenuncherea și atingerea de lespedea Sfântului Mormânt ne-au copleșit pe toți. Nu cred că a ieșit cineva din Sfântul Mormânt fără să lăcrimeze de atâta emoție. De aici am urcat Golgota și, în liniște și rugăciune, am așteptat să ne plecăm genunchii și înaintea pietrei originale pe care Domnul a fost întins spre a fi țintuit în piroane pe Sfânta Cruce.

În aceeași zi, am poposit și la Muntele Eleonului, unde ne-am închinat în biserica „Aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul” și am atins piatra de pe care Mântuitorul S-a Înălțat la ceruri. Am vizitat, în apropiere, Mănăstirea „Pater noster”, unde am admirat rugăciunea „Tatăl nostru”, scrisă în toate limbile pământului. Într-o grotă din mijlocul mănăstirii, care păstrează câteva vestigii din timpul Mântuitorului, am cântat și noi Rugăciunea Domnească. Am coborât în Valea lui Iosafat, unde se află biserica „Domnul a plâns”, apoi în Grădina Ghetsimani, unde am descoperit piatra pe care Iisus S-a rugat în noaptea prinderii Sale, înainte de a îndura Pătimirile. În proximitate, am descoperit și biserica „Mormântului Maicii Domnului”, în care, de asemenea, am fost sensibilizați până la lacrimi, sărutând lespedea pe care însăși „Maica Vieții” a fost așezată. Fiorii dați de lespedea rece din mormântul plin de mireasmă ne-au înflăcărat inimile și am cântat Maicii Domnului, din toți rărunchii noștri, toate cântecele știute în cinstea Adormirii ei. Urmând itinerariul zilei, am ajuns la Zidul Plângerii, unde se află și o sinagogă impresionantă, care ne-a stârnit interesul pentru modul cum obișnuiesc evreii să se roage.

În cea de-a treia zi am vizitat pustiul Iudeei, o zonă aridă, pietroasă, care îți taie răsuflarea, la propriu. Aici, la Mănăstirea Sfântului Sava, ne-am închinat la moaștele sale și am cântat troparul și condacul Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul respectivei biserici. Următorul popas a fost la Mănăstirea Sfântului Teodosie, în locul unde se află grota magilor. Aceasta a răsunat în acordurile câtorva colinde românești, deoarece se pretau în locul respectiv. Un alt edificiu important a fost și peștera păstorilor, unde este marcat locul vestirii Nașterii Domnului și unde se află vestigii și oseminte care demonstrează sfințenia locului, vibrând peste veacuri de la glasurile îngerilor auzite odinioară. De aici am plecat spre Muntele Sionului, unde se află foișorul Cinei celei de Taină și mormântul Proorocului și regelui David. Foișorul ne-a atras atenția prin modul lui de iluminare: în orice direcție te-ai poziționa, totul este cuprins de aceeași lumină.

În ziua a patra am fost introduși în atmosfera de basm a pustiului Hozeva. Pe o temperatură de 40° Celsius, 10 preoți și credincioșii lor au pășit pe piatra încinsă a pustiului, respirând aerul uscat și prăfuit, în dorința de a ajunge la Mănăstirea Sfântul Gheorghe, unde se află moaștele Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț. Asudați și obosiți, am pătruns în biserica întunecată, ne-am închinat la moaștele sfântului și am cântat cu multă evlavie acatistul său. Atmosfera de rugăciune ne-a revigorat și astfel am purces spre Așezământul românesc de la Ierihon, unde am fost întâmpinați cu brațele deschise și am cântat, simțindu-ne ca acasă. Am vizitat în apropiere „dudul lui Zaheu”, cu biserica greco-catolică din incintă, apoi am mers la Qumran, vechiul centru al esenienilor, după care la Marea Moartă, cea mai adâncă depresiune de pe uscatul planetei noastre.

Ziua a cincea a debutat cu un alt tip de peisaj, pentru că am schimbat registrul arid și secetos cu unul plin de culoare și verdeață, în nordul țării, și anume în Nazaret. Aici, de dimineață, am vizitat „fântâna Mariei”, bisericile ortodoxă și romano-catolică ale Bunei Vestiri. În interiorul celei ortodoxe curge „izvorul Mariei”, lângă care a primit vestea Nașterii Pruncului Iisus, iar în cea de-a doua se află reprezentați – în modul în care i-au perceput fiecare naționalitate – Maica Domnului cu Pruncul Iisus. Am ajuns și în Cana Galileei, unde biserica a răsunat de cântări specifice acestui popas duhovnicesc, apoi am vizitat biserica catolică „a Înmulțirii pâinilor și a peștilor”, respectiv biserica „celor 12 Apostoli” din Capernaum și Muntele Fericirilor, unde bineînțeles că ne-am descătușat sufletește, prin intonarea „Fericirilor”.

În cea de-a șasea zi, dacă ceilalți munți ne-au părut niște coline, Muntele Tabor s-a impus, într-adevăr, în fața noastră, prin înălțimea sa. Și aici, ca și în celelalte locuri în care am mai poposit, am citit o pericopă evanghelică potrivită, dar am mai adăugat și o ectenie în cadrul căreia i-am pomenit pe Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului, pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, Întâistătătorul nostru, și pe starețul mănăstirii ortodoxe de aici. Deja simțind că timpul nu mai avea răbdare pentru noi, apropiindu-ne de încheierea acestui pelerinaj binecuvântat, am mai vizitat orașul Haifa, cu Mănăstirea „Stella Maris”, unde se află Peștera Sfântului Ilie și cu celebrele Grădini Baha’i.

Încărcați de emoție, cu sufletul plin de recunoștință că am pășit pe urmele Mântuitorului, ne-am îndreptat spre aeroport și, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne-am întors cu bine acasă.

Pr. Mugurel-Claudiu Rotăreci

Parohia Unguriu

Protoieria Pătârlagele