În Duminica a 12-a după Rusalii, 30 august 2020, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a fost prezent în mijlocul credincioșilor din localitatea buzoiană Valea Nehoiului, orașul Nehoiu. Ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica parohială cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, iar la momentul rânduit din cadrul slujbei, l-a hirotonit în treapta de preot pe tânărul diacon Ciprian-Constantin Hornea, pe seama Parohiei Lunca-Pătârlagele, Protoieria Pătârlagele.
Pornind de la fragmentul evanghelic duminical (Matei 19, 16-26), referitor la convorbirea Domnului nostru Iisus Hristos cu un tânăr bogat, Arhipăstorul Buzăului și Vrancei a rostit un cuvânt de învățătură, în care a explicat că Mântuitorul și Părinții Bisericii nu au condamnat niciodată bogăția în sine, ci doar au atras atenția asupra modului în care oamenii se raportează la aceasta, întrucât experiența de veacuri, la toate popoarele, a arătat că cei ce posedă averi devin dependenți și obsedați de acestea.
„Nu bogăția în sine l-a împiedicat pe tânărul din Evanghelie să înainteze în viața spirituală, ci faptul că și-a alipit inima de bunurile materiale trecătoare, pe care le-a considerat mai importante decât viața veșnică. Când a afirmat că împlinise poruncile Legii încă din copilărie, tânărul nu mințea, căci, dacă ar fi mințit, Domnul Hristos l-ar fi contrazis. Așadar, nu ucisese pe nimeni, nu săvârșise adulter, nu-și însușise bunul nimănui, nu-și dobândise bogăția pe căi necinstite, nu mărturisise strâmb, niciodată, în fața judecătorilor, pentru a nedreptăți pe cineva, își cinstea părinții și chiar își iubea aproapele, ca pe sine însuși (cf. Matei 19, 19). Cu toate acestea, nu era totalmente mulțumit de sine. Iar Domnul Hristos, Care cunoaște adâncul ființei umane, impresionat de dorința sa lăuntrică, i-a recomandat rețeta desăvârșirii, zicând: «Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi!» (Matei 19, 21). Din aceste cuvinte – care nu reprezintă o poruncă, ci un sfat –, înțelegem că, pentru a intra în Împărăția cerurilor, omul are în față două posibilități de împlinire spirituală, atât pentru viața de aici, cât, mai ales, pentru cea de Dincolo”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
În continuare, Chiriarhul locului a vorbit despre prima posibilitate de împlinire duhovnicească a creștinului.
„La început, tânărul își exprimase dorința de a ști ce bine anume trebuie să mai facă, pentru a fi mântuit, considerând că ceea ce realizase până atunci nu era suficient. Mântuitorul, însă, îl încredințează că cine păzește poruncile lui Dumnezeu (cf. Matei 19, 17-18), cuprinse în Legea lui Moise (în cazul tânărului) – sau în Sfânta Evanghelie (în cazul nostru) –, se va mântui negreșit. Aceasta înseamnă că noi ne aflăm pe prima treaptă a urcușului duhovnicesc, adică pe cea a străduințelor de a împlini poruncile evanghelice, în perspectiva dobândirii unui loc, oricât de «umil» – din perspectiva noastră –, în Împărăția lui Dumnezeu. Însă, pentru a beneficia de un astfel de loc, nu trebuie să gândim nici o clipă în sens juridic, considerând că mântuirea personală ar putea fi o răsplată pentru faptele săvârșite în timpul vieții pământești. Oricât de multe și însemnate fapte am săvârși, nu vom putea «cumpăra» mântuirea cu acestea; ceea ce nu înseamnă că faptele bune nu ar avea valoare soteriologică, ci că nu vor fi niciodată îndeajuns pentru a merita intrarea în Împărăția cerurilor. Prin urmare, pentru dobândirea mântuirii, decisive sunt mila și ajutorul lui Dumnezeu, pe care le cerem ori de câte ori ne rugăm Lui, acasă sau în biserică. Spre deosebire de tânărul care respectase toate poruncile Domnului, din copilăria sa, dar tindea spre desăvârșire sau sfințenie, noi trebuie să recunoaștem că ne aflăm abia la începutul drumului”, a menționat Arhiepiscopul Ciprian.
„Desăvârșirea, sfințenia sau îndumnezeirea este cea de-a doua posibilitate de împlinire spirituală a credinciosului”, a adăugat Ierarhul.
„Desigur, toți suntem chemați de Domnul Hristos la aceasta: «Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este!» (Matei 5, 48). Însă, cunoscând că suntem ființe slabe, neputincioase și nemintoase, că ne poticnim, deseori, sub povara crucii – pentru că uităm de Dumnezeu –, conștientizăm faptul că atingerea unui astfel de țel, deși posibilă, este extrem de anevoioasă. Pentru a te plasa pe drumul cel bun, este necesară, în primul rând, detașarea totală de lucrurile materiale, apoi parcurgerea unui drum presărat cu multe nevoințe duhovnicești și îmbogățirea în Dumnezeu, care presupune curățirea inimii de gândurile viclene, izbăvirea trupului de patimi, împodobirea sufletului cu virtuțile creștine, iluminarea minții și, apoi, contemplarea lui Dumnezeu, care este însăși desăvârșirea sau sfințenia. Pentru a ajunge acolo, este nevoie de multă rugăciune curată și smerită, de post și fapte bune, ca expresie a iubirii necondiționate față de aproapele. Astfel, credința și faptele de milostenie, încălzite de harul Preasfântului Duh, îl ajută pe creștin să urce treaptă cu treaptă pe scara desăvârșirii”, a afirmat Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian.
Actualul lăcaș de cult din Valea Nehoiului a fost construit pe locul altei biserici, care a fost mistuită de un incendiu în ziua de Bobotează a anului 1997. Târnosirea lăcașului de închinare a avut loc în data de 14 octombrie 2002, fiind oficiată de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Epifanie Norocel.
