În Duminica Sfintei Cruci, 15 martie 2015, credincioşii Parohiei Stamatineşti din Focşani şi-au primit arhipăstorul. Înaltpresfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, a oficiat Sfânta Liturghie în biserica „Sfinţii Voievozi“, hirotonind în treapta de preot pe diaconul Gabriel Constantin Cherciu, pe seama Parohiei Urecheşti II, Protopopiatul Focşani II, şi în treapta de diacon pe tânărul teolog Daniel Grigorie Diaconu.
Cu acest prilej, ierarhul a scos Sfânta Cruce din altar şi a aşezat-o în mijlocul locaşului de cult, spre închinare. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic misionar „Sfântul Roman Melodul“.
În omilia rostită la finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian a explicat înţelesurile duhovniceşti ale Sfintei Cruci.
„Cu toţii să ne asumăm purtarea crucii, fiind încredinţaţi că nu numai prin puterea noastră o purtăm, ci Însuşi Hristos pune umărul şi o ia asupra Lui, atunci când noi ne poticnim. El Însuşi, ca om, în drum spre Golgota, S-a poticnit sub povara Crucii şi Simon Cirineanul a fost obligat de către ostaşii romani să-I poarte Crucea. Simon Cirineanul ne reprezintă pe noi toţi şi atunci când ne poticnim, de-a lungul vieţii, cerem intervenţia lui Dumnezeu, cu speranţă: Doamne, aşa cum unul dintre noi, pe nume Simon, Ţi-a purtat Ţie Crucea, în drum spre Golgota, ajută-mă şi pe mine şi ia asupra Ta crucea pe care uneori o simt prea grea! Dacă vom face aceasta, cu rugăciune, fiţi siguri că Mântuitorul Hristos poartă şi crucea noastră, şi ne poartă chiar şi pe noi“, a subliniat Chiriarhul Buzăului şi Vrancei.
Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ a fost ridicată în perioada 1789-1798 de banul Toma Stamatin al Moldovei, ca paraclis de familie. Locaşul de rugăciune nu a avut o viaţă prea lungă, deoarece cutremurul din 1894 l-a avariat grav, fiind apoi părăsit. În perioada interbelică, Primăria Focşani a încercat de mai multe ori să îl demoleze, dar s-a lovit de refuzul episcopului timpului şi al reprezentantului Comisiei Monumentelor Istorice. A rămas în ruină până în anul 1972, când a intrat în programul de restaurare derulat de Monumentele Istorice. Lucrările s-au finalizat în 1975, dar sfântul locaş nu a fost redat cultului, ci a fost amenajat ca loc de adăpostire a obiectelor de patrimoniu, sub forma unei „Colecţii Muzeale de artă feudală“.Statutul bisericii a fost schimbat în anul 1990, când şi-a redobândit destinaţia iniţială. După acest an, s-au realizat lucrări de consolidare, s-a refăcut acoperişul, iar în perioada 2003-2005, biserica a fost împodobită cu pictură nouă de arhid. Gabriel Sibiescu.
